3 zile-n Cindrel: Turul din 2010

     Înspăimântătoare a fost viteza cu care am ajuns la prima tură de mai multe zile, după câțiva ani de pauză, ca să nu zic sedentarism, în care nu ridicasem un deget ca sport. Abia dacă mai alergasem un pic la baschet sau la fotbal la sport în liceu. Nici bacul nu l-am dat la sport.

     În vara lui 2010, când îmi reparasem mountain bike-ul antic și ieșisem la primele ture, făcusem o prim drum de 90km spre Dunăre, printre niște sate la sud de Berceni. Nu am mai ajuns, a trebuit să mă întorc când mai aveam vreo 7km ca să nu mă prindă noaptea. M-am întors atât de sfârșit acasă că m-am aruncat în pat și nu m-am mișcat deloc o oră și ceva. Mă durea fiecare os și fiecare mușchi. Vedeam vechea bicicletă ca pe cel mai odios instrument de tortură.

     În septembrie aveam bicicletă nouă, făcusem același drum spre Dunăre cu ea fluierând, deci știam că suntem capabili ca echipă, și mă ardeau tălpile să merg într-un tur de câteva zile, să ajung la munte, în Transilvania, să văd alte orașe. Cu Sebi, prieten și pe-atunci coleg de facultate, pasionat și el de biciclete, datorită căruia, într-o bună parte, am scos mountain bike-ul vechi din beciul în care putrezea și am început să pedalez din nou, am pus la cale turul ăsta, cu elemente noi, elemente familiare, dar per total o experiență nouă pentru amândoi.

     Traseul inițial a fost foarte ambițios, pentru câtă experiență și antrenament aveam, dar nemaipomenit de atrăgător. Sibiu, Mărginimea, traversarea munților Cândrel, întreaga vale a Cernei cu tot cu satele-i izolate, Orșova, Dunărea, sosirea la țară la Severin și returul cu trenul:

Traseul final, însă, a fost altul. Povestea întreagă, în curând...