Despre Tractor


     Tractorul. Jumătatea mecanică a binomului călător. Zămislit din beciul care a văzut multe biciclete ciopârțite, intrate fără să mai iasă vreodată, poate nu e de mirat voracitatea cu care înghite kilometri, ulei, bani, chiar alte biciclete sau bicicliști. Uneori contondent, tăios, greu sau rece, e totuși de o loialitate nemaiîntâlnită. Necruțător cu unii, trântindu-i sau aruncându-i din șa la primele ture, pe mine m-a plimbat peste tot fără să crâcnească, străduindu-se să nu dea cu mine de pământ, îngrijindu-se să ajung întreg unde aveam de gând.

     Tractorul s-a născut, sau mai bine zis a luat formă, pe la sfârșitul anului 2010, din prima bicicletă cumpărată de mine, un trekking Elios Energy cu roți de 28. Prima tură cicloturistică, parcursă în septembrie, se terminase cu mine pe peronul gării din Râmnicu Vâlcea, obosit și dezamăgit, visând cu ochii deschiși la carnet de A, motocicletă și drumuri multe făcute fără efort din șaua unei horcăitoare pe benzină. Bicicleta părea că nu are suficiente viteze pentru munte, șaua parcă nu era ce trebuie, poziția nici ea, încheieturile, spatele, toate se plângeau.

     Ajuns acasă mi-au mai trecut frustrările turei și am început să mă uit pe forumuri la construcții velo din ce în ce mai ciudate. Experimentele cele mai curajoase se făceau în zonele de cargo bikes, cruisers, biciclete electrice, reclinate și fat bikes, și de la fiecare m-am inspirat. Pasionat de mic de șurubăreală, am decis că nu sunt cu nimic mai prejos decât alții și că ar fi cazul să-mi gândesc singur vehiculul, unul care să-mi rezolve problemele întâmpinate în cele 3 zile petrecute în preajma Lotrului.

     Pornind de la un experiment simplu, pentru care aveam toate piesele, și anume transformarea în cargo bike, lucrurile au avansat rapid. Nu am apucat să o folosesc decât o singură dată ca atare, ca să car o altă bicicletă. Am început apoi să adaug, să transform, să modific. Prima adăugare a fost dragostea mea din copilărie: o furcă double-crown. Nu conta că era fisurată. Am mers 4 ani cu ea fără incidente, prin condiții grele. Apoi suspensie spate. Șa mai mare. Altă poziție. Alt ghidon. Alte schimbătoare. Frâne pe disc. După primele ture cu monstrul era clar. Voi pleca în tur cu el. Tractorul. Eram în 2011 deja. 


     O istorie în imagini:

Aici în forma cea mai apropiată de original. Second Hand, luată de pe Okazii din Severin, mi se părea o bicicletă extraordinară. Vechea bicicletă avea deja vreo 10 ani, niște defecte și o echipare care nu mai meritau osteneala. Asta avea cadru de aluminiu, suspensie față, tijă șa cu suspensie, dinam, apărătoare foi, frâne funcționale și ușor servisabile, portbagaj. Avea până și roți de 28 cu 28 de spițe aero. Negre! 7  viteze pe spate. Era OZN pentru mine. Am dat jos ce nu foloseam, am pus un angrenaj de cursieră (Campagnolo Chorus, 53-39, singura piesă Campagnolo avută vreodată), bare de contratimp, vitezometru. Toată vara m-am plimbat cu ea, cum nu mă mai plimbasem din școala generală, în vacanță, cu prietenii. Mă simțeam ca în copilărie din nou.

Aici la stânga, în primul tur... O lună și un pic după poza anterioară, aveam alte roți, frână disc pe față, apărători, o geantă de cadru făcută de mine, tot felul de alte genți improvizate din ce aveam prin casă, cric dublu, angrenaj triplu 48-38-28. Mult pentru primul tur, cu roți de 28, la munte. Aveam să aflu asta la ceva vreme după ce am făcut poza. Eram, însă, foarte mândru de cât de mare era, cum făcea bicicletele cu roți de 26 să arate a jucării.

După întoarcerea din tur, către sfârșitul sezonului de pedalat, încep să experimentez. Prima încercare a fost un hibrid cu o altă bicicletă, mai exact inversarea roților de față pentru a proba efectele diferenței de geometrie. În cazul meu, a însemnat o roată mai mică, de 26, pe față. Nu toate experimentele au fost de succes, dar toate au fost utile. 

O lună mai târziu, de nerecunoscut. Aici e, practic, Proto-Tractorul. Basculă spate de oțel, care prelungește cadrul original, furcă double crown, suspensie spate, frână pe disc față cu disc de 203. Din cauză că roata de 28 cu disc nu se potrivea furcii, am spițat una din jantele vechi cu 28 de găuri la un butuc cu 36 de găuri cu spițele aero. Pentru reușita mea am primit prima mea ofertă de angajare, într-un atelier de biciclete dintr-o clădire care a căzut pradă buldozerelor în campania demolărilor pentru bulevardul Uranus. 

Turul din 2011. Jumătate de an de schimbări radicale. Dispare șaua originală, apare o șa uriașă, cu arcuri, prinsă pe o furcă față de oțel atașată de cadru. În primăvară avea și un portbagaj, suficient de puternic să mai țină o persoană. Amortizor spate de downhill, de 240mm. Roți de 26, cu cauciucuri mari, de 2.2 (2.4 real), 2.5, basculă spate cu urechi sudate și adaptate pentru frână disc spate de 203. Disc față de 203. Renunț la schimbătorul față. Ideea cu geanta de cadru am luat-o de pe forumurile de bikepacking, mi s-a părut mult mai practică. Natural, următorul pas a fost să fac genți similare pentru alte zone din cadru. Genți noi, aranjate cât mai aerodinamic, să arate cât mai mult a motocicletă. Geanta mare ține izoprenul și cortul într-un mod cam precar, cu niște curele, tot le ajustam cu genunchii din mers. Dar a fost cea mai aerodinamică configurație.  Ghidon low-rise, în continuare. Văzând poze din tur mi-am dat seama că era o poziție cam întinsă și chinuită. 

Primăvara 2012. Tranziția către un tourer în genul unui Honda Goldwing. Estetică nouă a cadrului. Furcă vopsită negru. Furcă nouă pentru șa. Basculă nouă, de aluminiu. Bidoane de oțel. Portbagaj spate. Ghidon hi-rise, de BMX. 2 bidoane prinse în față. Cauciuc față upgradat la 3 inci. Montură pentru telefon pe ghidon. Până și parbriz. Am experimentat cu acționarea claxonului prin altă manetă de frână, dar după 3 variante parțial funcționale mi-am pierdut interesul. Parbrizul era fenomenal pe coborâri, nu se mai auzea deloc vântul din poziția aero.

Pregătit pentru tur 2012, un tur care se anunța monumental. Jante MTX 39, cele mai late disponibile cu bani puțini, și probabil cele mai grele. Parbrizul mare, din policarbonat, s-a deformat după câteva zile în soare, sub prelată, și am râmas cu unul mic. Angrenaj Deore XT cu foaie de 53 făcută de mine cu flexul, bormașina, sudoare și multă răbdare. Am experimentat cu foi ovalizate, dar cu un grad prea mare de ovalizare, și am renunțat după 2 foi să le mai găsesc un rost. Schimbător spate XT, luat nou. Merge perfect și acum. Aici încă avea manetă neindexată, pe fricțiune. Sărea viteza la fiecare groapă. Pe drum de țară trebuia să îl țin cu mâna. 

Iarna 2012-2013. Filosofia de cruiser-tourer custom ajunge la apogeu. Încep anul cu o basculă nouă, construită pe cochilia de monobloc a vechii bascule de oțel. O fac anume cu gândul să trec la cauciucuri de fat-bike. Intră orice standard de cauciuc, orice roată până la 29" cu cauciuc de 3" sau mai mare. E făcută pentru bolt-on-ul săracului, axul QR de 10mm de pe butuci mai scumpi Novatec. Prindere standard pentru disc spate de adaptoare față, ca să fie interschimbabile cu furca pe aceeași dimensiune de disc. Cea mai grea basculă, făcută din fel de fel de bucăți găsite prin casă, printre care țevi de oțel de la un șezlong vechi.

Cauciucurile Kenda Flame de 3 duceau puțin lipsă de tracțiune, dar aveau foarte multă carne în schimb, așa că le-am făcut eu crampoane.

Turul in 2013 -  superlativul absolut. Burdufuri de motor pentru brațele furcii. Ghidon de oțel, cromat. Cele mai grele jante și cauciucuri pe care le-am avut. Noi paradigme, a angrenajului (doar foaie mijlocie și mică) și a bagajelor (totul în față, în jurul ghidonului, fără portbagaj spate), care au rămas de atunci. Trec în sfârșit la manetă de shimbător spate indexată. Față nu am în continuare schimbător, și nici nu voi mai avea. Disc de 224 pe față și 203 pe spate, dar frânele mecanice încep să își arate limitele și așa. Cel mai mare ampatament, peste 1600mm, începe să se simtă ca un vapor. Apogeul esteticii și confortului, dar și al greutății totale.  

După extrema din 2013, 2014 e anul downsizing. Ghidon mai mic. Basculă mai mică, din nou de aluminiu. Mi-a fost mereu groază de coroziune, am vrut mereu să pun șuruburi inoxidabile și aluminiu peste tot. Amortizor spate mai mic. Discuri mai mici, 203 și 185. Jante mai mici. Cauciucuri mai mici, foldable. Devin mai interesat de turele offroad. Începe să se înnămolească des tractorul anul ăsta.

În tur, bagajele rămân cam la fel ca anul precedent, dar Tractorul e mai suplu. Cu vreo 3kg mai suplu. Mă întorc la veteranul cauciuc Bontrager Hank pe spate, aici deja la venerabila vârstă de 4 ani și trecut bine e 10000km. 


2015, în drum spre mare. Motorul poliției pentru scară. Downsizing adus aproape la capăt. Furcă mai mică, de 180. După 4 ani de double crown, e vremea să devin din nou pragmatic. Cauciuc față de 2.3. Nu intră cu mult mai mare. Visul tractorului Fat e mort și îngropat. Șa mai mică, noseless, fără arcuri. Ghidon și mai mic, tot de BMX. Aripi mai mici. Geantă de cadru nouă, custom, făcută în Polonia, waterproof. Jante noi, mai înguste, foarte ușoare. Deja am ajuns expert, am spițat zeci de roți. Cauciucuri lise sau aproape lise, ușoare, foldable. Probabil cea mai rapidă configurație pe care a avut-o vreodată de când a devenit Tractor. Până și lanțul l-am mai scurtat cu 2 zale. Rezultatul? De la maximul istoric de 24 kg în 2013, ajunge la puțin peste 18 kg. Ampatamentul a scăzut cu aproape 100mm, la putin peste 1500mm. Și-a recăpătat agilitatea.

2016, proaspăt derapat pe mâzga spălată de pe câmpuri până pe asfaltul de pe lângă Runcu după niște ploi zdravene. Aproape nicio schimbare față de anul trecut, semn că formula a fost rafinată până aproape de perfecțiune. Nu prea mai am ce să schimb sau să upgradez, fără să fie scump sau fără rost. Câteva luni mai târziu, totuși, după 2 cabluri de frână față rupte, dau o poală de bani și trec pe frâne hidraulice, după 6 ani de încăpățânare. Probabil cea mai bună investiție pe care am făcut-o în tractor de când l-am făcut. Cricul nu face parte din calcule, e folosit doar la turele de antrenament pe lângă București.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Pe rețelele sociale: